Gogu dixit: "secundo do mondo", adicatelea VICECAMPIONII LUMII.
Cel mai bun rezultat obtinut de echipa Romaniei in istoria pescuitului sportiv de competitie. Campionatul mondial de pescuit la crap, 30 septembrie - 3 octombrie, Montargil - Ponte de Sor, Portugalia 2004.
Hai Gogule ca pierdem avionul!
Cine ?!?
Sambata 25 septembrie, 6 dimineata, Otopeni. Gogu il deposedeaza din mers pe Chris Woodrow de doua rachete insa tot nu e multumit pentru ca mai vrea si niste plumbi Fox. Englezul pleaca de la Cupa Mondiala. Noi ne ducem la Campionatul Mondial.
Aoleu, pai si noi ce facem acum?
Microbuzul cu bagaje ajunsese deja pe balta. Noi am fost acolo pe la sapte seara. Nea Lulu aranjase cu portughezii sa ne antrenam pe lacul de concurs, la cativa kilometri de cele trei sectoare. Lacul de la Montargil - Ponte Sor are cam 25 de kilometri, latimea variind intre 250 de metri si 800 de metri. Pe mal, numai pietre si nisip. Boiliesurile de test le-am adus cu noi in avion. Sapte variante: frankfurter, octo-squid, capsuni, ananas, octopus cu ananas, octopus cu capsuni si ananas cu capsuni. In microbuz avem mix si aditivi pentru toate. Nici nu instalam bine tabara ca ne-au si gonesc niste oficiali din locul respectiv, pe motiv ca acolo se va concura. Strangem tot si ne mutam in alta parte. Noroc cu Manuel, un bastinas foarte cumsecade, care ne ajuta cu camioneta lui. Evident, bagajele odata descarcate nu mai intra toate la loc. Portughezul urla in gura mare "aventura !" si bea bere la volan, iar noi suntem nervosi si nu bem nimic. Manuel este recompensat pe loc de catre Vladut cu o sticla de palinca. Miscare gresita, pentru ca a doua zi nu mai putem conta pe serviciile lui. Ajungem intr-un golf cu apa de un metru. Se intuneca si trebuie sa ne miscam repede pentru a nu intra in criza de timp. Luni dimineata urmeaza sa ne apucam de facut boiliesuri si avem la dispozitie doua nopti si o zi sa hotaram cu ce vom pescui in concurs.
Pana la urma facem octo-squid si capsuni cu ananas. Am prins la toate, dar parca mai bine la astea doua. Jumatate solubile, jumatate tari. 18 mm. Cate 20 de kilograme de echipa. Confectionam manual si cateva de 10 mm, pentru carlig. Muncim 14 ore sa le facem. In timp ce rulam de zor la bile, Vladut n-are de lucru, pune trei boabe de porumb uscat la o lanseta si prinde repede doi crapi.
Aoleu, pai si noi ce facem acum? exclamam toti in cor.
Lasa tata ca in concurs e alta treaba, ne linisteste Tata Nitu. Si a avut dreptate. De altfel a cam avut dreptate cu multe lucruri Tata Nitu.
Marti plecam la hotel. Odihna. Teoretic, pentru ca practic ne apucam sa mai testam si altceva decat nada, si anume berea autohtona Super Bock.
Miercuri, deschiderea oficiala. Ne suim pe o scena, ne prezentam fiecare si ne canta imnul.
Sa nu pierdeti CD-ul ca pe asta o sa-l mai puneti o data! ii anuntam pe organizatori si plecam la o mica petrecere impreuna cu toate echipele participante. Stim deja in ce sector vom pescui fiecare. Cristi cu Sorin in A, eu cu Vladut in B si Leo cu Gogu in C. Sectoarele s-au tras la sorti miercuri, iar locurile joi dimineata. Incep emotiile. Gogu pleaca primul la culcare. In conditii normale n-ar fi parasit platourile si frapierele nici mort. Lui Gogu ii plac foarte mult gratuitatile. Umbla dupa ele ca Libanul dupa pace. La petrecere aflu ca cel mai buna echipa croata, Capan - Boldin, dubla campioana mondiala, a picat tot in B. Intr-un fel ne convine.
"Bine ca trage!"
Joi dimineata .A8, B4, C12. Ne punem vestele, ne pupam si plecam la treaba. Sondam apa si ne ia cu lesin - 8 metri!!! La cinci metri de mal are trei metri. In celelalte sectoare apa e mai putin adanca. La Cristi si Sorin, trei metri, iar la Leo si Gogu, patru - cinci. Langa noi francezii, rusii si portughezii nadesc mult si aproape. Noi dam putin si departe. Eram aproape convinsi ca va manca si la apa adanca. Balta seamana destul de bine cu cea de la Hobaia. Nu cea pe care s-au tinut calificarile, ci a doua. Acolo, la un atrenament, am prins la apa de 6 metri cu fund nisipos. Crapul mic coboara si la adancimi mari pentru a se hrani. Nici nu avem nevoie de pesti mari. De altfel, la Ponte de Sor sunt destul de rari. Pestii sunt mici si batrani (se vede intr-o poza), cred ca nu au ce manca. Pana la 1,30 noaptea stam ca pe jar. Atunci trage primul peste, un ciortan de 1,5 kg. Ne linistim. Mananca si la 8 metri. La trei mai prindem unul, 1,850. Dimineta ne apucam sa nadim si noi aproape, la deruta. Trasaturile incep sa se inmulteasca, si odata cu ele apare o alta problema: crapii nu sar de 2 kg pentru a putea puncta.
Lasa tata, ca vine si mai mare. Unde sunt astia mici sunt si mari, ne linisteste Tata Nitu. Bine ca trage!
Francezii din stanga noastra isi dau seama ce facem si se apuca sa nadeasca departe. Rusii nu-si dau seama de nimic si continua sa bea votca la 35 de grade. Francezii nu se potolesc pana seara cu rachetele. La sfarsit au avut foaia alba. Nici un peste ...
Pe la 11 dimineata - 2 kg si 50 de grame!!! Echipa Romaniei puncteaza in sectorul B, comunicam prin statie. Pana atunci doar sarbii mai punctasera. Dupa amiaza punctam si in sectorul C. In A situatia e cea mai grea. Nu puncteaza nici o echipa, doar Cristi cu Sorin prind cativa ciortani. Tot e bine, avem nada buna. Noaptea vine prin statie vestea buna: am punctat si in A! Simtit ca nu vom pierde podiumul. Din pacate, sarbii prind destul de bine. De unde or fi apartut si sarbii astia, ca la inceput nici nu erau pe afis. Initial erau doar 11 tari participante. Ambitioasa natie? Pe urma chestiunea a fost de rezistenta fizica si dozajul nadei. Rachete, cobre, ciortani, si doamne ajuta sa fie peste doua kilograme. Ei sunt pe C12, capat de stand, le vin mai mari din dreapta. Noi am prins in total 76 de crapi, din care doar 8 au fost punctabili si cel mai mare a avut 2,450 !
Sambata facem si o schimbare, intra Mihaita in locul lui Leo. Forte proaspete, Mihai prinde rapid doi crapi de vreo patru kilograme fiecare. Tata Nitu se muta cu cortul in ultima noapte pe sectorul C, insa sarbii au un avans prea mare. Tot sambata, Cristi si Sorin ajung pe locul 7 la ei in sector si sunt in pericol sa mai coboare. Nu mai au trasaturi si alte echipe puncteaza. Intreaba prin statie daca sa mai nadeasca sau nu, sunt derutati, nu mai stiu ce sa faca. Duminica. Noi prindem, Gogu si Mihaita la fel. La Cristi si Sorin, nimic. Tata Nitu se muta acolo. Lulu, capitanul, la fel. Daca nu mai prindem acolo un peste e nasol. Practic, in acest moment suntem tot pe locul secund, insa nu trebuie sa mai prinda nimeni in sectorul A. Pana la urma asa s-a si intamplat. Tata Nitu cere ajutor de sus. Dumnezeu nu doarme. Cu fix doua ore inainte de final vine si pestele pe care l-am botezat crapul divin. 2,850 kg!!! Drilul a durat o vesnicie. Cand il vad pe salteaua de primire izbucnesc toti patru in plans. Lacrimi de bucurie, suntem vicecampionii lumii!
"Asa a vrut Dumnezeu!"
Pe podium e frumos. Din pacate mai e o echipa cu vreo 30 de cm mai sus.
Lasa tata ca e bine si asa, declara, evident, Tata Nitu. Asa a vrut Dumnezeu!
Croatii sunt negri de suparare. Dubli campioni mondiali invinsi de romani. Sa se mai intrebe si ei "de unde or fi aparut si romanii astia?" La petrecere stau putin si pleaca. Noi, nu. Tata Nitu bea vin (!!!), Lulu mai scapa cate o lacrima. Gogu se muta la masa portughezilor si fumeaza un trabuc primit de la Bodo (baiatul cu "Cerul", ginerele lui nea Traian, un infocat suporter al nostru). Nu stiu ce le zice, dar toti il asculta atent. Din cand in cand ii mai toarna in pahar. Gogu e foarte insetat, dupa 72 de ore de abstinenta totala are gatul uscat ca sortul de sudura. Hotaram sa asteptam sa fim solicitati la schimburi de tricouri. Cu alte cuvinte sa vina ei la noi, nu noi la ei. Nu vin decat belgienii. Gogu nu rezista si trece la atac. Nu stiu cum face, dar pleaca cu un tricou galben cu Romania si se intoarce imbracat cu trei. Declara solemn ca doar astea I-au placut si, pe fondul consumului de vin, ne explica ca el a ajuns la performanta de a selecta lucrurile pe care le primeste de pomana. Nu vrea decat calitate! Il poftim sa plece la culcare insa ne refuza. Se duce iarasi la masa portughezilor.
Epilog
Luni 4 octombrie, sau outumbro, cum ar zice Gogu, care intre timp a invatat portugheza. Punem bagajele la microbuz si ne luam la revedere de la Lulu, Tata Nitu si Dan. Ultimul a facut parte din delegatia noastra, a condus masina si s-a ocupat de aprovizionare. Ne-a fost de mare ajutor, multumim Dane! Seara, la Otopeni, suntem mai emotionati decat pe podium. Multi pescari, cu inimosul LV in frunte, ne asteapta si se bucura alaturi de noi de rezultat. Impresionant. Sunt crapistii romani care in 2004 au organizat calificari pentru acest campionat mondial. Lotul national de pescuit la crap al Romaniei. Practic, sunt vicecampionii lumii. Plecam direct la un restaurant sa sarbatorim. Masa e platita de un sponsor. Gogu incheie apoteotic!
Andrei Vladeanu
CONCURSURI 
