Pastravul indigen
(Salmo Trutta Fario)
Clasa: Actinopterygii; Ordinul: Salmoniformes; Familia Salmonidae.
In engleza: Brown Trout
Denumiri populare: Pastrav, pistruiat, patat, indigen.
Dimensiuni: In mod normal il intalnim pana la dimensiunea de 20-25 cm (in raurile din tara noastra), mai rar 30 � 50 cm. Dimensiunea minima legala la care poate fi retinut acest peste este de 20 cm.
Adaptat in lacuri poate atinge cu usurinta dimensiuni peste 1 kg, exceptional peste 5 kg.
Raspandire: Este un peste de origine nordica ce poate fi intalnit in aproape toate apele de munte din Europa, in Africa de Nord si unele zone din Asia.
In Romania este raspandit in mai toate apele de munte ramase nepoluate.
Descriere si mod de viata: Are o forma fusiforma, plina, un corp numai muschi, acoperit cu solzi mici, perfect adaptat apelor repezi in care traieste. Botul este scurt, cu taietura gurii adanca siputin oblica, gura armata cu dinti puternici. Pe spate, intre inotatoarea dorsala si cea caudala are o excrescenta adipoasa, caracteristica salmonidelor.
Coloratia este foarte diversa, pastravul avand un mimetism natural foarte bine dezvoltat, astfel, in functie de locul in care sta coloratia sa se poate schimba chiar in cursul unei zile.
De baza, culoarea lui este verde maslinie pe spate, burta alb-galbuie sau chiar galben aurie, linia laterala poate fi mai deschisa la culoare. Tot corpul este presarat cu puncte rosii si negre cu marginile albicioase.
Prefera apele reci, bine oxigenate, in rauri il gasim si in ape adanci de numai o palma, sarind dupa insectele ce cad pe suprafata apei. De regula prefera suvoaiele adanci unde sta la panda ascuns sub pietre.
Hrana de baza este formata larve de insecte, insecte in toate stadiile de dezvoltare, crustacee, in special Gammarus (Latausul). Cei mai inaintati in varsta devin rapitori in toata regula vanand pestisori (chiar si semenii sai), broaste si salamandre.
Toamna, prin octombrie-noiembrie, pastravii care au implinit 2-3 ani urca pe rau pentru nuntit, este un adevarat privilegiu sa poti asista la nuntitul pastravului, in special noaptea pe luna plina, asta desigur acolo unde nu sunt asteptati bietii pesti de localnicii inarmati cu furculite sau tepuse.
Intotdeauna femelele vor fi in fata iar in spatele lor cativa masculi se vor lupta pentru suprematia la inmultire. Femela face o mica groapa in prundis unde varsa cateva icre (5-6 mm in diametru) iar masculul cel mai puternic va varsa laptii peste ele apoi va matura putin prundisul cu coada pentru a strecura bobitele vietii intre pietricele pentru a le apara de masculii adversari ce le-ar manca imediat cu ferocitate sau de zglavoaca, unul dintre marii dusmani ai icrelor de pastrav. Eclozarea va avea loc abia in martie-aprilie deci icrele vor avea nevoie de o lunga perioada de timp in care sa reziste furiei apei, sa stea totusi intr-o apa curata si bine oxigenata, sa nu fie mancate de pradatori.
Din numarul de icre depus, 1000-2500 / kg corp, puii iesiti abia daca ajung la 1-3% din numarul icrelor.
