Tiger Nuts, "cypernus esculentus lativum" este in realitate un tubercul. Cultura acestei plante, originara din Egipt, este veche de peste 3000 de ani, arabii au introdus-o in Spania unde a inceput sa fie produsa in cantitati uriase. Numeroase produse deriva din aceasta aluna, ceea mai celebra fiind "Horchata de chufa", o bautura racoritoare.
Tiger Nuts se imparte in doua varietati ambele utilizate pt pescuitul crapului: ilargueta de forma alungita si gordeta de forma rotunda. Acest tubercul este comparabil cu a nucii de cocos, invelitoare parind neinteresanta, dar, atunci cand observam interiorul ii descoperim un miez cu aspect laptos foarte bogat in zahar.
Exista mai multe procedee de a prepara si folosi aceste alune. Indiferent care ar fi modul de preparare este necesara inmuierea lor cu cel putin 24 ore inainte de preparare. In apa de inmuiere, daca este posibil apa de izvor sau apa plata, adugati 250 gr de zahar pt un kg de alune. Puteti adauga diferite arome sau atractanti dar veti constata ca risipiti banii. De fapt, alunele nu au nevoie de nici un surplus de atractie pentru a fi interesante pt crap, in plus o mare parte a aditivilor se evapora la fierbere.
Dupa inmuiere aveti 2 posibilitati: fie fierbeti alunele, fie le folositi nefierte. Unii spun ca dupa inmuiere aluna isi tripleaza volumul dar eu nu am constatat asa ceva. Singura diferenta perceptibila, daca nu le fierbeti, este ca nu se va forma o zeama groasa in jurul acestora. Aceasta faimoasa zeama, corespunzand fermentatiei, este foarte bogata in zahar, in consecinta foarte apreciata de crap. Pentru fierbere lasati-le minim 25 min altfel nu vor fi fierte. Ca le fierbem 25 min sau o ora alunele vor fi la fel de dure si de aceeeasi marime. Pentru a accelera procesul de fermentare puteti lasa galeata cu alune in fata radiatorului iarna sau pe bancheta din spate vara. Alunele se pot conserva foarte usor cateva luni incepind din momentul in care sint acoperite cu zeama lor.
In materie de selectie aluna tigrata este regina tuturor alunelor. Duritatea ei face din ea o aluna atat de selectiva. Se pare ca este singura "graunta" care este preferata doar de crap si ocolita de lin, platica sau caras. Datorita acestui atuu deloc neglijabil si-a format aceasta reputatie solida. Cat priveste racii, ei ramin neputinciosi in fata aceastei momeli, neputind sa-si exercite meseria lor de croitor. Un boiles se crapa mai repede in apa decit o aluna, in plus aluna degaja aroma ei proprie un timp mai indelungat. In acelasi timp aluna pote fi utilizata ore intregi ba chiar zile.
Exiata si o veche intrebare: Crapii consuma aceasta aluna pt valorile sale nutritive sau pur si simplu pt miezul lor dulce? Probabil candva vom afla si acest raspuns :-).
Valori nutritive pentru 100 gr:
Proteine 12g
Zahar 18g
Grasimi 30gr
Amidon 40gr
Tehnica de nadire
Parerile se impart atunci cind este vorba de tehnica de nadire. Unii preconizeaza o nadire slaba, mai precis se pretinde ca in cantitati prea mari alunele pot fi nocive crapului si prea bogate din punct de vedere nutritiv. Principalul avantaj de nadire in prealabil cu alune este acela ca ele nu sint digerate decit partial si crapii vor gasi resturi in locul in care momiti dar si in restul baltii. Este posibil ca pestii sa le asocieze cu mincarea naturala.
Nu conteaza cantitatea ci frecventa cu care este momit locul, trebuie momit odata la 2-3 zile timp de doua sau trei saptamani pentru a va bucura de mai multe partide de pescuit. Atunci cind crapii au o activitate redusa puteti sa spargeti alunele si asa sa obtineti o momeala mult mai atractiva asemanatoare cu culoarea fundului apei. Este o tehnica utilizata cu succes iarna. Unii spun ca o nadire prealabila este primordiala daca nu s-a mai aruncat asa ceva in apa niciodata. Dar crapul nu va astepta o saptamina ca sa o guste, poate foarte bine sa muste din prima zi de nadire.
Cele mai bune tehnici de nadire atunci cind pestele este in activitate sunt sacii solubili in care putem pune spartura de alune precum si alune intregi, vor forma o aroma puternica. Alunele mai mari pot fi aruncate cu ajutorul unei Cobra la o distanta destul de buna. Daca aveti posibilitatea sa va plasati monturile si momeala din barca veti avea sansa sa naditi in liniste, cu rezultatea mai bune.
Veti deveni constienti de reala putere a acestor alune doar atunci cind veti fi singurii care le ve-ti folosi intr-o balta unde crapul nu cunoaste decit boilesul. Se crede ca atunci cind crapul sparge alunele cu dintii faringieni zgomtul cauzat excita crapul asa cum un cloc are efect asupra unui somn.
Crapilor le place la nebunie momeala dulce. Alunele tigrate sint dulci natural, dar daca le lasati sa se macereze in sucul de fierbere, care va fi si el indulcit riscati sa aveti o momeala care poate fi comparata cu un "magnet" pentru crapi. De fapt mancarea naturala pe care o cunsuma crapul nu contine nici un pic de zahar. Ne este permis sa credem ca poate crapii sunt atrasi de ceva ce ei nu gasesc in mediul lor.
Se poate pune doar o aluna la capatul monturii, aceasta este o prezentare foarte apreciata de crap. Daca vreti insa sa selectionati talia crapilor puteti pune 2,3 sau 4 alune pe montura. Aceasta tehnica da rezultate bune intr-o balta unde crapii fac mofturi la alte momeli. Daca puneti in combinatie o aluna si un boilis pe montura, se poate declansa activitatea alimentara a crapului.
Pentru cei care cred ca boilisul este singura momeala exista un compromis care pote fi foarte eficace. Trebuie sa cumparati un mix 50/50 si sa adaugati faina de tigernuts in proportie de 10-30%. Puteti de asemenea sa faramati alunele si sa le puneti in compozitie. Un alt secret consta in a adauga putin suc de tiger nuts in ouale care servesc la prepararea boilesurilor. Puteti sa adaugati chiar si o aroma de tiger nuts. Rulati boilesurile in diametru de minim 18mmm daca adaugati alune faramate pentru ca va fi foarte dificil sa rulati bile de 14 sau 16 mmm.
Craparul
