Sa fie vreo 8 ani d-atunci, dar inca rememorez patania, una din multele iesiri "ratate" inerente inceputului... Impreuna cu cativa prieteni, frati de cruce d-a dreptul, incepusem a bate baltile din jurul Bucurestilor, absolut incantati de abundenta de carasi, cam raruti (da, ce va mirati?!) in apele meleagului nostru natal. Fiind cu totii veniti din acelasi oras de provincie, cica la studii si apoi ramasi la munca, incepusem sa ne dedicam cu entuziasm pasiunii comune si sa descoperim pas cu pas apele capitalei.
Asa deci... Intrasem si eu in campul muncii de vreo 2 ani asa ca mai luam un banut cat sa-mi permit sa-mi finantez 2 duminici pe luna pentru pasiunea arzatoare, pescuitul. Cum adica "pescuit la ce?"... Nu conta, carasel, bibanas chiar si dihania vanata cu nume de organ de pastor mioritic� important era ca pluta sau bambina sa tresalte si sa provoace suprarenalei spasme adrenalinice. Evident, fiecare trasatura ne inflama imaginatia si speram ca intr-un final, sa vina EL, marele crap, pe care-l vazusem pana atunci doar la magazin, niciodata in carlig...
Dupa o iarna mai blanda ca de obicei si cam fara zapada, imbiati de soarele vesel hotaram ca fix in ultima zi de martie sa ne incercam norocul. Era cam timpuriu dupa gustul nostru, dar chiar nu mai puteam sta in casa la wist si monopoly... Mai ales ca unul dintre baieti aflase ceva de o balta trasnet, undeva spre Alexandria, unde un cunoscut d-al unui cunoscut d-al unui vecin prinses cu 2 ani inainte un ditamai crapul de doua sase sute... Doua sase suteeeee?! N-au mai contat alte argumente, agream destinatia intr-o secunda.
O mica problema: n-aveam masina. In mod normal n-ar fi fost chiar un capat de tara, mai convingeam pe unu' p-altul sa ne care, in schimbul a catorva beri si un carton de mici + expenses, dar acum era martie si in ciuda soarelui sclipitor temperaturile nu erau tocmai generoase. Avem noroc totusi, caci un crestin milos (var d-al meu printre altele) si el pasionat de "ihtiologie" isi pune la dispozitie masinuta, un second hand setos rau, care dadea gata cinspe litri la suta... Ne facem calculele, jale mare, ne costa bugetul pe doua luni... dar ce conta... "Douasasesute" ne striga precum sirenele pe Ulysse...
In fine... pregatiri ca la balamuc, mamaligi peste mamaligi, rame si viermusi din Obor, plus obisnuitele "de zece mii boilez"... Tocmai aparusera pe piata si nici un pescar respectabil nu facea o partida fara cateva bilute d-astea magice... Scumpe, da' faceau banii, cica... Plecam pe la patru jumate dimineata, ce conta ca era de-a dreptul ger... Cinci maniaci ingesuiti, urmarind cu ingrijorare indicatorul acului de benzina osciland amenintator... Scule de scule, lansete de 2,10 si mulinte chinezesti cu 5 (!) rulmenti, fir bun de 0,35, no name si destul de nou (de 3 ani numa') si mult entuziasm. Glumite, un sandwich, chiar si o gura de visinata contrafacuta la pet mic. Dupa o ora si juma' de rezervor ajungem la locul cu pricina. Din fericire indicatiile erau destul de precise, asa ca parasind drumul national nu ne-a fost greu sa ne orientam dupa cele 8 fantani, 3 biserici, si 5 "snecbaruri". Mai greu cu sleaurile baltind si noroaiele perverse, care incercau sa ne opreasca din drumul nostru impetuos spre vizuina lui Douasasesute... Ajungem intr-un final... ce frumusete! Locul intre dealuri, padure p-o parte, tufe, plauri si coturi, plus primavara care se ghicea dincolo de aerul inghetzat... Ne punem pe malul cu padurea (asa auzise unul dintre noi ca e bine) si incepem despachetatul... cand terminam, e deja lumina, numa' bine sa vezi unde-arunci. Mamaliga pe momitoare, rame in carlige. Aruncam lung (20-30 m) cu tot firul de pe mulinete. Suntem multumiti, adevarati profesionisti. In 30 de minute nici o miscare la undite, foarte multa la noi (tropaind pe loc sau scotocind dupa ceva pulovere in plus). Ora 10. Mi-e sila sa dau la pluta, poate cand o da soarele si peste noi. Mai avem de asteptat destul pana sa iasa dupa padure... de ce n-om fi mers pe malul celalalt? Si doar le-am zis... Cu greu incercam si viermusii. Nimic. Cele 20 de boilezuri rosu cu galben mirosind violent a ananas putred, sunt expediate cu suturi inciudate in tufe... cum se pun mizeriile astea in carlig?!
Nu mai e visinata. E ora pranzului, dar ce folos, ca nici mancare nu prea mai avem. Noroc cu painea... Inviorat de soarele care se cocotase cu greu peste varfurile copacilor, unul din baieti, cel mai talentat si mai insistent dintre noi, incearca si reuseste sa prinda la pluta cativa carasei bezmetici... Nu abandoneaza, si e decis sa-si schimbe norocul si la lansete. Scoate, si incarca cu mamaliga si momeli proaspete. Vazandu-l ca mosmondeste cu spatele la noi ma apropii pe nesimtite si-l zaresc cum pune ceva dintr-un borcanas cu un miros un pic intepator... anason... 3 boabe de porumb pe fiecare din cele 3 carlige ale monturii... Pentru ca dupa cum se stie crapul trage la porumb doar in august, am inceput cu bascalia, oricum altceva mai bun nu ne ramasese de facut... Inciudat, amicul nostru preseaza cateva boabe si in momitor, poate ajuta. Ocheste un loc nu foarte departe de mal (oricum la limita firului...), intre doua insulite de stuf, unde isi plaseaza cele patru vergi. La lansare, multe din boabe zboara prin aer provocandu-ne ragete isterice... Degete vinete, muci la nas, dar mistoul e sport national si mai e si gratis...
Probabil iritat de atata tembelism, Cel de Sus decide sa ne pedepseasca... Dar Dumnezeu nu da cu parul...
La nici cinci minute, una dintre lansetele pe porumb decoleaza din suport. Proprietarul ei se ineaca cu dumicatul, dar reuseste sa puna mana pe "Ozana". Vargutza paraie incovoiata, ceva trage greu de capatul firului, dar omul nostru nu cedeaza... Cedeaza in schimb firul, cu un plesnet sec, dupa nici 30 de secunde de "drill", lasandu-l pe bietul baiat cu lacrimi in ochi si pe noi cu mandibulele in voia gravitatiei...
Ne dezmeticim si incepem bataia pe borcanul cu porumb... "Care ai avut ma ideea? Sa te pup! Puneti numa cate 2 s-ajunga la toata lumea!". Il vad pe var'miu ca se loveste cu palma peste frunte! "Frana, ma ai dat drumul la frana?!" Asta era, nu folosise omul frana si d-aia plesnise firul... Pregatim toate (abuziv numite) lansetele din dotare si ne insiram pe mal, toti ochind buze de plauri, de data asta cu franele slabite la maxim... Nu trece mult si aud o haraiala in stanga mea... O fata crispata, o intepatura disperata, si iar lanseta covrig, tamburul se invarte, eliberand ultimii metri de fir. Deznodamantul asteptat, dar intamplarea trece repede ca fiecare are miscare la betzele lui... Aud un scancet infundat si in dreapta si o caciula trantita cu ura de pamanta... Ce naiba... Bambinele sar ca tampitele, apuc una dintre vergi si intep... Agatatura? Habar n-am, niciodata nu prinsesem ceva peste juma' de kil asa ca era greu de zis... Si totusi se misca... bazaie tamburul, prind firul cu mana, aoleu, cat p-aci s-o fac de oaie... cum necum mai strang din frana in timp ce fibra de sticla mi se zbate-n mana... Simt ca ma ia cu lesin... Unul, Doamne, atata vreaaaaauuuu! Sa nu se rupa, te rog Doamneee! Mulinez atat cat ma lasa EL, o ia cand stanga, cand dreapta, dar intr-un fel blajin parca... Imi mai recapat suflarea si parca parca incep sa am oaresce control... E mic, zice o voce cavernoasa, undeva prin spate... Imi musc buzele si usor - usor mi-l apropii... Dupa un timp, nu stiu cat, un val domol mi-l dezvaluie... Usoooor... usooor... Nu se opune... Il zaresc, portocaliul il da de gol! Incredibil, e EL, Douasasesute vine la mine ! Minciocul e pregatit... mincioc ca lumea, rotund cu plasa pe teava de aluminiu... Ceva nu e bine totusi... carligul pare mic si parca de-abia ii zgarie buza... hai sa nu faci vreo figura... usooor... Douasasesute ma priveste gales, cu o umbra de zambet in pupile... Ma intreb daca si pestii au pupile... Nu-mi place cum se uita la mine... e prea calm si prea zambitor...
Am un deja-vu cu scena finala din Free Willy, in momentul in care se propteste cu coada in rotunzimea aluminiului...
Inca tremur si as vrea sa bag tutun, ce conteaza ca m-am lasat, dar s-au terminat si tigarile... aha... Nu-i nimic, sunt ok... asta e... e, asa-i la inceput... mai invatam, nu? Da, da, sunt calm...
Dar de ce mi se zbate o pleoapa? Incep sa vad si ce-i prin jur... dezastru, monturi lasate in cocioc, o varga plesnita, se pare c-am calcat pe ea... 'mi pare rau ba, nu mi-am dat seama... 'ti-au alta... luna viitoare, la salariu... Strangem in graba ca umbrele lungi sporesc frigul si clantanim cu totii cu pofta... Lasa ba, mai venim, il rupem cand da caldura� punem numa' pe porumb, da-i incolo de carasei, numa' crap d-acu�
Mi-e cam somn... Minciocul meu l-ati luat? intreaba careva... sigur, sigur, mormai eu ranjind cu imaginea infamului fracturat d-un plop si abandonat in tufe...
Inainte de-a adormi ma jur ca ma apuc de studiat si nu ma mai duc ca un prost la pescuit... imi promit ca la urmatoarea intalnire cu Douasasesute eu decid cine pleaca si cine ramane...
N-am mai ajuns pe balta aceea... Atrasi de mirajul altor luciuri mai prinzatoare, bazandu-ne pe zvonuri si sfaturi binevoitoare, epuizandu-ne pe balti sufocate de gunoaie menajere si umane am uitat o vreme de crapul la porumb la sfarsit de martie... Dar m-am tinut de promisiune si m-am apucat de studiat... Treptat, s-a facut lumina, si partidele esuate au inceput a scadea in statistici, asta multumita in mare parte si entuziastilor care au promovat informatia de calitate si comportamentul corect...
Nu demult, ceva treburi la servici m-au pus iar pe drum spre Alexandria si in drum am zarit paduricea cunoscuta... Am oprit masina, plin de entuziasm sa-mi vad locul primei intalniri de gradul III... O pancarda anunta ca proprietatea este privata si trecerea interzisa...
Lacul - redus la cateva baltoace cu apa pana la genunchi, filtrate cu perdelele de puradei flamanzi, nu mai semana cu apa tainica unde ciprinide cu simtul umorului ne-au servit prima lectie de pescuit la crap...
Madalin "Tankard" Olariu
