Dupa indelungi asteptari, in sfarsit vine vremea sa plecam la prima partida, dupa ce toata iarna am legat carlige, am stat pe net si am facut planuri. Cu o saptamana inainte de Paste eu si echipa mea, care de la partida aceasta a devenit si sotia mea, am hotarat: saptamana viitoare mergem.
Zis si facut. Toata saptamana am dormit cu grija sa nu uitam ceva, sa mai facem ultimele modificari la scule sa facem nada cat mai buna ....... in sfarsit. Duminica dimineata dupa Inviere, trezirea, bagajele, mancarea si hai ca ne prinde noaptea . Am pus bagajele in masina si cu toata viteza la balta.
Vremea era schimbatoare, cand soare cand putin nor, dar destul de cald, cam 23 de grade. Dupa un drum plin de gropi care parea interminabil am ajuns la balta . Iarba cruda care nu parea atinsa de nimic arata ca nu mai fusese nimeni pe acolo anul acesta . Cu inima destul de indoita dar cu speranta ca va fi o partida frumoasa. Pana am intins repede sculele si am plantat a inceput o ploaie rece de primavara care ne-a udat fleasca, ne-am schimbat si ne-am pus pe asteptat, deja se facuse 6 si incepuse sa se insereze fiind si nor si ploaie. Am pus cortul, am tras un pui de somn si cand m-am trezit tot ploua. A plouat usor toata noaptea, nu am auzit nici macar un piuit pana dimineata cand, parca amortit, prima trasatura, adrenalina a luat-o razna, m-am apropiat, a pus mana pe bat, am intepat cu pofta si ....nimic . Fara explicatie, nu intelegeam ce se intampla, deja ma gandeam ca nu am ales carligele care trebuie sau ca firul e prea gros sau ......stiti si voi cum este. Am folosit monturi simple, facute de mine, cu plumb culisant usor de 45 de grame pe o linie textila de 0,24mm un carlig Gamakatsu nr 4 legat cu textil de 0,16 mm.
Asta se intampla pe la 7.30. Dupa 2 ore din nou aceasi scena , deja fierbeam de furie si ma rodea gandul �de ce se intampla asa?�. In fine, la pranz am pus de gratar � nimic spectaculos nu s-a mai intamplat pana pe seara cand am inceput sa schimbam momeala si sa le plantam iar. Desi apa mi se parea destul de calda ma gandeam ca nu trebuia sa ma grabesc, sa mai fi asteptat sa fie mai cald ca sa nu dau gres la prima partida dar totusi am plantat din nou si m-am culcat . Am pus pe firul de par porumb pregatit de mine de anul trecut si conservat , nu ceva deosebit, doar porumb fiert cu miere, zahar si ceva atractanti, trei boabe legate de carlig, iar de nadit am nadit cu o nada pe care o folosesc de 3-4 ani si care da rezultate foarte bune, porumb fiert cu 4 zile inainte de partidade pescuit, la un kg de boabe uscate 50 de grame de zahar, putina betaina si ceva feromoni dar foarte putin, dupa fierbere lasat la umflat si la fermentat, dupa patru zile e perfect pentru nadit.
Cum spuneam, am plantat din nou si m-am culcat, a ramas echipa care si-a luat si ajutor, o prietena de-a ei care nu prea credea in povesti pescaresti cu crapi mari, sa-i tina de urat. Pe la ora 23, dupa spusele Simonei, prima trasatura adevarata, ia batul, inteapa si � hai sa-l scoatem ca l-am luat!. Am iesit buimac din cort, am luat lanseta, era ceva dar nu cine stie ce . Un ciortan de 3 kg, de care nu mai vazusem de jumatate de an si mi se parea ca se umfla la mine in maini cand il pozam, ca pe cel mai tare trofeu. Cazuse roua si incepuse sa se faca frig, asa ca fetele s-au bagat la somn si am ramas de garda, cu moralul la pamant ca nu am prins eu primul peste, ca mi-a dat clasa, mai ales ca imi reamintea intentionat, din 5 in 5 minute.
Timpul trecea foarte greu , nu mai eram obisnuit sa stau 2 nopti pe balta, m-am pus in scaun si m-a cam luat somnul. Pe la 3 fara 5 minute imi aduc aminte ca m-am uitat la ceas si s-a taiat filmul. Ca prin vis am auzi un piuit � si apoi inca unul si m-am trezit cand au inceput sa piue mai multi ca deja pleca tare si miscase tot trepiedul, am vazut bambina in bat, am alergat pana la suport, am intepat si aia a fost cea mai frumoasa senzatie de anul asta , de pana acum. Batul s-a arcuit, ambreiajul a inceput sa caraie, a luat ceva fir ceea ce era semn bun. S-a trezit si Simona in strigatele mele, locul era destul de incomod , copaci in apa si in stanga si in dreapta, apa era destul de mica la mal si trebuia sa intru in apa. M-a ajutat sa-mi pun cizmele sold si am intrat in apa . Dupa un dril scurt de 15 - 20 de minute era deja in mincioc, un crap romanesc comun de 21 kg . Desi era randul meu sa dorm, nu am mai avut somn, pana dimineata am stat cu ochii cascati cat cepele si � nimic, nici o trasatura. S-a luminat, a iesit soarele iar pe la 8.30 o trasatura anemica dar � totusi trasatura Cu greu ajunge bambina sus, intep si nimic. Desi nu mai intelegeam nimic m-am pus la panda in continuare iar pe la 9 o trasatura violenta m-a trezit din amorteala in care cazusem . Am intepat un crap care se simtea ca e mai mic decat cel dinainte dar care anunta ca nu o sa se lase capturat usor . Dupa un dril frumos am adus la mal un romanesc de 13 kg care stralucea frumos in soarele ce incalzea deja cu putere. Pe la zece cand deja ne gandeam sa strangem mai trage unul, frate cu primul intepat de Simona, exact 3 kg .
Cam asa s-a terminat prima partida de anul asta, care desi a inceput prost , s-a dovedit a fi o partida pe cinste. Astept cu nerabdare urmatoarea partida.
Fir intins tuturor.
Viorel Stirban (Viporasu)
