Digestia crapului
Crapul este un peste usor adaptabil la diverse schimbari de hrana sau de mediu. Acest lucru este posibil datorita particularitatilor din digestia sa.
In general, digestia are loc la nivelul intestinului in urma unor procese mecanice si chimice. La majoritatea vertebratelor un segment important al digestiei il reprezinta stomacul, unde datorita aciditatii ridicate (ph = 2) are loc dezintegrarea fizica a alimentelor si se faciliteaza atacul enzimelor asupra compusilor activi. Crapul nu are stomac, fiind privat de etapa de digestie gastrica. Deci, cum reuseste crapul sa digere o gama variata de produse ?
Exista multe necunoscute legate de digestia la crap .
Crapul este alertat de prezenta hranei printr-o combinatie de stimuli de miros, vaz sau auz, adica fie vede sau aude hrana, fie miroase hrana dizolvata in apa.
Pentru a descoperi hrana, gura si cavitatea bucala sunt bine echipate pentru control, selectie si pregatire a hranei. Mucoasa cavitatii bucale este brazdata de niste crestaturi aspre si este acoperita cu "papile gustative" responsabile de detectarea gustului si producerea mucusului. Pregatirea hranei incepe printr-o sfarmare si macinare intre dintii faringieni aflati in partea posterioara a cavitatii bucale. Aceasta actiune are scopul de a furniza intestinului hrana sub forma unor fragmente mici care vor fi descompuse in digestia ulterioara. Ca rezultat al macinarii, adeseori fragmente de hrana sunt aruncate afara prin operculi.
Canalul care transporta hrana maruntita catre partea anterioara a intestinului si sacul receptiv se numeste esofag. Acesta este brazdat de muguri gustativi , cili (perisori fini) si celule secretoare de mucus care usureaza trecerea hranei maruntite. Multa vreme s-a crezut ca si crapul are stomac. Abia dupa investigatii microscopice amanuntite, s-a stabilit ca este vorba doar de un sac receptiv si nu de un stomac adevarat, acest sac nu secreta acid sau enzime si nu se termina cu un orificiu piloric actionat de muschiul sfincter.
Crapul consuma multe substante organice insolubile ca de exemplu proteinele, carbohidratii sau uleiurile, care au o structura moleculara complexa. Pentru a le utiliza este necesara descompunerea lor in parti componente mai mici, solubile in apa si usor de transportat in organism prin sistemul sanguin al pestelui. Absenta stomacului la crap conduce la ideea ca nu are loc o digestie acida, intrucat nu se produce enzima pepsina care impreuna cu acidul clorhidric sa descompuna proteinele. Se pare ca doar enzimele tripsina si chemotripsina secretate de pancreas sunt responsabile de digestia proteinelor.
La marea majoritate a vertebratelor, acidul din stomac actioneaza asupra structurii fizice a hranei si furnizeaza ph-ul acid optim actiunii pepsinei. Macinarea hranei realizata de dintii faringieni inlocuieste necesitatea actiunii acidului. Este important si faptul ca o dieta omnivora cum este cea a crapului are un nivel scazut de proteine astfel incat nevoia de pepsina este redusa. Trebuie subliniat faptul ca intr-o dieta artificiala, bogata in proteine, eficienta asimilarii lor este foarte scazuta.
Din sacul receptiv, hrana maruntita trece in intestin intrand sub actiunea bilei si a enzimelor secretate de pancreas.
Bila (molecule de sulf in alcool) este produsa in ficat si depozitata in canalul biliar (culoare verde inchis), fiind emulsificatorul grasimilor si uleiurilor. Ea lucreaza asemanator unui detergent,desfacand moleculele mari de grasimi in componente mai mici. In acest fel actiunea enzimei lipaza este usurata, grasimile si uleiurilor fiind descompuse in acizi grasi solubili si gliceroli.
Proteazele, adica tripsina si chemotripsina, secretate de pancreas desfac proteinele in aminoacizi solubili si usor de absorbit in sangele pestelui.
Amidonul si alti carbohidrati sunt descompusi in zaharide solubile usor de absorbit in sange, de catre enzima amilaza secretata direct in intestin.
Intestinul crapului are o lungime de doua ori mai mare decat lungimea corpului sau. Durata tranzitului intestinal (timpul necesar hranei sa treaca prin intestinul pestelui) este de 16 ore la 25 grade C pana la 60 ore la 12 grade C gradul de digestie si puterea de actiune a enzimelor crescand semnificativ odata cu temperatura apei.
Anterior evacuarii siragurilor de materii fecale, are loc absobtia finala a compusilor solubili din hrana, in partea din spate a intestinului. Spre anus, tesutul intestinului este bogat in celule secretoare de mucus care ajuta la trecerea si evacuarea fecalelor.
Scopul acestui articol este sa mai aflati cate ceva despre digestia crapului si sa va ajute in continuare la abordarea anumitor probleme privind pescuitul crapului.
Panait Cezar
