Capturarea unui frumos exemplar de crap a fost, este si va fi �ntotdeauna un moment magic, emotionant iar momentul in care pescarul de crap �ngenuncheaza respectuos �n fata lui ar trebui sa fie, dupa umila mea parere, una dintre cele mai frumoase lucruri care ni se poate �nt�mpla �n timpul unei sedinte de pescuit. La fel de emotionant, sau poate �ntr-o masura si mai mare, este momentul eliberarii dupa efectuarea nelipsitelor c�ntariri, masurari si sedintele foto. Chiar si �n Rom�nia au aparut, �n ultimii ani, c�teva lacuri care functioneaza prin prisma mentalitatii �Prinde si elibereaza� sau, cum v-ati obisnuit �Catch&Release�. Desigur numarul pescarilor care elibereaza fiecare captura, indiferent de marime este foarte-foarte mic; nu putem cere pescarilor de pe meleagurile noastre sa renunte la o minunata masa de peste, cu materia prima capturat de ei �nsisi. Trebuie sa recunosc ca si eu consum o parte dintre pestii prinsi si �mi place asta. Dar exista si o limita (at�t �n numarul c�t si a greutatii exemplarelor retinute) peste care a trece mi se pare o prostie si o neseriozitate.
Cum putem creste numarul crapilor a caror greutate depasesc zeci de kilograme? Cum sa avem lacuri cu crapi capitali, despre care sa se vorbeasca cu respect chiar si �n tara lui Rex Hunt? Cum vom putea sta �n fata copiilor nostri, c�nd ne vor �ntreba ca �Crapul era un fel de monstru, ca si cel din Loch-Ness?� Poate vi se pare hilara comparatia dar, daca nu �nvatam sa respectam aceste necuv�ntatoare vom ajunge sa traim si noi clipa �n care vom spune: �Am avut un peste, de care n-am putut avea grija�.
Stiu ca acest material este unul delicat, dar cred ca dupa articole despre cele mai noi monturi si super-nade si acest articol �si are locul lui �n �biblioteca virtuala� a pescarilor de crap din Rom�nia.
Pentru a executa operatiunile necesare eliberarii si a nu rani pestele, vom folosi accesorii specializate pentru asemenea ocazii: minciog cu o deschidere c�t mai mare, saltea de primire sau de receptie, sac de c�ntarire, sac de pastrare, material antiseptic pentru tratarea ranilor provocate de c�rlig si nu numai.
Nu vreau sa spun sa fugiti toti la magazinele de specialitate si sa dati o gramada de bani pe lucrurile mentionate mai sus ci numai sa �ncercati ca pestele redat libertatii (�ntr-un numar c�t mai mare) sa fie �n cea mai buna stare fizica cu putinta. Va veni o zi, sunt sigur de asta, c�nd doi pescari, dintr-un satuc de pe malul Somesului vor scoate crapi dupa crapi, ii vor pune pe salteaua de receptie, umezita �n prealabil, vor face c�teva poze pentru albumul lor personal, iar c�nd vor reda libertatea pestilor sa-si spuna: �C�nd mergem acasa, sa schimbam lansetele cu coasa � sotia nu stie ca-s la pescuit�. Sau visez?
�n afara faptului ca oricum vom rani pestele cu ajutorul c�rligelor � dar altfel cum sa-l prindem? � cea mai mare paguba �n viata unui peste o putem provoca chiar involuntar, prin ranirea stratului de mucoasa, ceea ce ar �nsemna drum deschis actiunii diferitelor paraziti. Sunt sigur ca toti dintre voi ati vazut pesti carora le-au lipsit c�tiva solzi, sau aveau rani ating�nd deja starea de putrefactie. Nu este cea mai frumoasa priveliste. Chiar daca unele rani sunt provocate �n timpul transporturilor de puiet pentru repopulare sau de catre pestii rapitori, am vazut, din pacate de foarte multe ori, cum niste indivizi (nu le pot spune pescari �n nici un caz) dadeau cu piciorul �n peste, pe malul apei, ca nu cumva sa se-ntoarca �n apa. Oare nu se puteau apleca p�na la bietul peste? Nu prea cred! Sau de c�te ori vedem �n revistele (de specialitate?) si �n emisiunile TV cum exemplarele �nstarite sunt ridicate de opercule, de sfoara ce le trece prin branhii.
Primul lucru ce trebuie retinut, c�nd atingem un crap, este ca tot cea ce intra �n contact cu corpul lui trebuie sa fie ud � de la minciog, la salteaua de primire, p�na la m�inile noastre. De foarte multe ori, putem vedea ca pescarii pozeaza cu captura lor lipita de tricou, parca ar fi o parte din trupul lor. Niciodata sa nu atingeti pestele cu m�inile sau cu tricoul uscat, riscati sa �ndepartati o mare cantitate de mucoasa de pe corpul lor!
�n cazul minciogului este bine sa aveti la �ndem�na unul cu o deschizatura c�t mai mare (poate atinge si 1,5 metri), care este conceput pentru asemenea ocazii. Sa nu credeti ca este un snobism, cu aceste mincioguri veti putea scoate chiar si exemplare capitale (niciodata nu se stie); materialul din care este facut este at�t de fin si rezistent �nc�t c�rligul n-o sa se mai agate de plasa. M�nerul poate fi dintr-o bucata sau telescopic, producatorii las�nd la decizia fiecaruia ce sistem i-ar conveni mai bine. Materialul m�nerului este facut din ce �n ce mai des din carbon, cu priza din material spongios (duplon) dar vom gasi si m�nere din fibra de sticla sau aluminiu. O caracteristica aparte a acestor mincioguri este structura rabatabila; dupa capturarea pestelui scoatem m�nerul din locul de �mbinare, bratele minciogului se pliaza, asa vom putea manevra mai usor posibilul nou record mondial. Pentru cei pretentiosi s-a atasat si un m�ner pe plasa, astfel usur�nd ridicarea pestelui; sau locase pentru starlete (ajuta la m�nuirea minciogului pe timp de noapte).
Salteaua de primire are doua functii: una este ca pe suprafata umezita �n prealabil vom aseza pestele prins, iar a doua este ca pestele sa nu se loveasca de substrat (care poate varia de la iarba, la pietris, beton sau lemn) �n cazul �n care va �ncepe sa se zbate. Din fericire exista diferite tipuri de saltele de la cele mai simple la cele mai evoluate si pentru toata buzunarele. La achizitionarea unei saltele sunt c�teva lucruri pe care ar fi bine sa le luati �n seama: sa fie dintr-un material rezistent si impermeabil, sa aiba o dimensiune minima de 100*60 cm, sa aiba o structura c�t mai �pufoasa� si doua m�nere care sa cuprinda �ntreaga suprafata. Aceasta din urma ne ajuta la c�ntarire si chiar la transportul pestelui p�na la apa.
De c�tiva ani putem beneficia de foarte multe noutati �n materie de saltele de receptie: interior din bilute de spuma poliuretanica, loc pentru genunchi, loc pentru depozitarea forcepsului, a substantei antiseptice, buzunare largi �n care se introduce capul pestelui pentru a-i conferi o stare de siguranta etc.
Sacul de pastrare trebuie sa fie destul de mare pentru a putea pastra chiar si un crap de peste 20 de kilograme sau de ce nu, unul de 30. Materialul din care este facut este unul matasos care asigura un bun schimb de apa, de culoare �nchisa; si aici se pune accent pe siguranta pestelui. Gura sacului poate fi �nchisa cu ajutorul unui fermoar rezistent la umezeala sau cu un siret. Asigurati-va ca ati legat sacul de pastrare la o ad�ncime corespunzatoare, evit�nd riscul accidentarii capturilor.
Materialul antiseptic este, dupa parerea unora, indispensabil �n lumea buna a pescarilor de crap, cu ajutorul careia putem da �primul ajutor� necesar, �n cazul �n care observam ca pestele prins prezinta urme de rana (provocate de c�rligul nostru, de c�rligul unor braconieri pentru care pescuitul la grebla este �o delectare de care nu se pot lasa�, rani provocate de pesti rapitori, sirul ar putea continua). Se comercializeaza �n mici flacoane, care asigura suficienta cantitate pentru unul sau doua sezoane, depinde de numarul capturilor. Sunt c�teva firme de prestigiu care produc aceste solutii antiseptice, cum ar fi binecunoscuta Kryston cu al sau Klin-ik, Pelzer cu First-Aid, Baktostop de la Big Carp sau Nash cu Medicarp. Acesta din urma este una sub forma de gel care asigura o mai buna adeziune pe pielea oricarui peste de apa dulce, conferind o protectie mai buna contra bacteriilor si a infectiilor. Difera si sistemul de aplicare de la o firma producatoare la alta; �n primii ani de la lansare s-au v�ndut cu un dispozitiv de pulverizare, dar dupa mai multe cercetari si simple observatii directe pe malul apei s-a trecut la un sistem prin aplicare cu ajutorul unei pensule minuscule. Se crede ca o mare parte din solutia care se aplica cu ajutorul pulverizatorului, ajungea si pe suprafata branhiilor, cea ce ar putea produce mai mult rau dec�t bine. Dar, poate ca este o simpla strategie de marketing, cum s-a dovedit la foarte multe noutati aparute pe marea piata a pescuitului. Poate vom avea un raspuns la acesta peste c�tiva ani. Pretul lor este destul de accesibil, p�na la 10 euro, face c�t un kilogram de boilies de o calitate superioara. Daca dam bani pe ceva ce oricum aruncam �n apa (sper�nd sa-si faca lucrul asa cum am dori noi), de ce sa nu protejam si prietenii nostri de sub luciul apelor, �n acest fel investind si noi (pe l�nga alte metode) pentru protejarea faunei piscicole.
Dupa ce ne-am familiarizat cu accesoriile pentru protectia crapului, care au c�stigat dreptul de participare la o sedinta foto av�nd ocazia sa ajunga celebrii, ca la pictorialele lor sa tresara o multime de fanatici, sa vedem c�teva reguli de baza ce sunt bine de luat �n seama:
1. Fiecare lucru ce atinge pestele trebuie sa fie ud, de la minciog la sacul de pastrare, de la m�inile fericitului pescar la salteaua de receptie.
2. Nu pastrati pestii �n sacii de pastrare decat �n cazul �n care este absolut necesar.
3. Pe ape curgatoare cautati un loc unde curentul nu are efect asupra capturii, sa nu exercite o presiune pe corpul crapului.
4. Manevrati cu grija captura �n timpul �n care scoateti c�rligul din locul de penetrare, e bine sa-i acoperiti capul cu un material de culoare �nchisa. Veti observa ca �ncet-�ncet se va linisti .
5. �n timpul efectuarii masuratorilor de rigoare si a nelipsitei sedinte foto, umeziti din abundenta at�t pestele c�t si salteaua de receptie.
6. C�nd transferati pestii din minciog pe salteaua de primire, �n sacul de c�ntarire sau �n sacul de pastrare, aveti grija sa nu �ndepartati mari cantitati de mucoasa protectoare, sa nu-i raniti fragilele �notatoare.
7. Ţineti minte ca un crap �si petrece cea mai mare parte din viata �n apa, fiti c�t mai rapizi �n toate momentele posibile.
8. C�nd ridicati crapul pentru o poza nu purtati lucruri ce ar putea zg�ria pestele (inele, ceasuri, bratari, etc.)
9. Nu ridicati niciodata prea sus pestele de la sol, mai bine �ngenunchiati voi, pentru ca prietenul nostru se poate razg�ndi cu privire la �mbratisarile calduroase, iar o cazatura de la 1,5 m nu i-ar face bine deloc.
10. Nu faceti nici un fel de marcaj pe pestele prins. Unora nu le ajunge o poza, doua, ci gauresc �notatoarele dorsale ca sa se poate observa ca pestele a mai fost prins.
11. Nu asezati niciodata crapul cu burta pe ceva dur, deoarece hrana lui naturala este alcatuit �ntr-o masura din scoici si raci (variaza de la o apa la alta), risc�nd sa-i provocam rani interioare, care ar produce inevitabilul.
12. Dupa ce v-ati delectat de prezenta crapului pe malul apei, returnati-l cu mare grija �n apa, tineti-l �n m�ini pentru c�teva secunde, asigur�ndu-va ca �si va reveni. Chiar si dupa ce �si ia drumul observati-i miscarea c�t de mult puteti.
13. Pentru eliberarea pestilor �n deplina siguranta, cautati un loc cu apa mai ad�nca, de cel putin 0,5 m.
14. Cele mai frumoase fotografii se fac chiar dupa dril, st�nd �n apa.
Tratati acesti veritabili luptatori cu mult respect, indiferent de marimea lor, sa le putem da o noua sansa pentru o viata cu r�uri fara resturi menajere, fara diguri din pet-uri, fara deseuri toxice emanate de uzinele de pe malul apelor noastre, fara �
Respectul pentru acesti prieteni din apele noastre, din ce �n ce mai �nvolburate, se poate preda uneori cu usurinta urmatoarelor generatii de viitori mari campioni mondiali si distrugatori de recorduri �n ale pescuitului la crap.
Kulcsar Laszlo
