Drum extrem de greu pt cei din Bucuresti, daramator as spune ...
Plecare din Bucuresti in asa fel incit la 6:45 sa fii in Podari (iesirea din Craiova) pt intilnirea cu grupul, asta inseamna ca la 2:30 ar trebui sa pleci. Traseu - Pitesti, Slatina, Craiova, Podari, Segarcea, Barca, Locatie Ferma Piscicola. De aici, dupa tragerea la sorti se pleaca catre standuri si dupa o noapte pe drum, intervine adevaratul test - cca 8 km de offroad adevarat care iti testeaza la limita capacitatile de conducator auto !
Ajuns in standuri dupa peripetii nenumarate si multe emotii pt meganul meu nou nout! Distanta intre standuri aprox. 20m , latime stand 6-7m - mal cu iarba in unele locuri partial inundat. Dunareni - balta cu vreme extrem de capricioasa - daca acum e soare peste 10 minute sa nu fii surprins sa inceapa sa ploua orential, mocaneste etc. S-a pescuit pe bazinul 4 plin de puiet, bazin de crestere, greutate medie 1-3kg. Exista si trofee dar si mult peste mic intre 100g-700g.
Si acum povestea ...
Din motive pe care nu are rost sa le mentionez aici iar am ratat intilnirea cu grupul in Podari, si ne-am omorit masinile ca sa ajungem in timp util coloana din urma ... zis si facut ... si, dupa o cursa demna de WRC ... si un asfalt pur romanesc, am reusit sa ii prindem din urma - cel putin pe citiva dintre ei. (multa sanatate politiei din judetul Dolj, ca nu iese devreme pe sosele).
Ce sa va spun ... claxoane, saluturi in viteza a 4-a , bezele si tot tacimul ... Salutam din mers coloana, ne minunam de vremea rea (aflasem deja prin telefon ca in Dunareni nu ploua) si ne "infigem" in pozitii fruntase in rind bucurandu-ne.
Totul decurge normal si ajungem in ferma, vremea parca ne simte si se shimba instantaneu, incepe sa picure dar bucuria revederii cu prietenii reuseste sa depaseasca frigul, apa, si somnul care aprope ca ne doborise (cel putin eu eram nedormit de 24 de ore - pregatiri pe ultima suta de metri).
Tragem la sorti, intii ordinea de tragere si apoi standurile, ramin penultimul la extras standul si gandul incepe sa ma bucure putin. Daca in aprilie am fost numarul 1 la extragerea standului si am avut o zona "de crescut ratze", poate acum ne ducem undeva in margine, i-am spus partenerului. Si ... ca sa nu o lungesc, caciula mi-a dat 47 din 55 - toti cei pe care ii stiam priceputi in ale crapului erau pe mijloc sau inceput !
Ajunsi pe balta in jur de ora 11, dupa o ploaie mocaneasca si un drum infernal plin de sperieturi (era sa cad de 3 ori de pe dig ) am constatat ca se repeta povestea din aprilie - vreme de stat in casa si spus povesti la gura sobei ... nicidecum de pescuit. Vant cca 30km /h, burnita, nici vorba de pus cortul, ca sa nu mai spun de aruncat lansetele in apa. Hehehehe, aveam deja lectia invatata, haine groase, eventual de schi, combinezon de ploaie, cizme imblanite, tot tacimul era pregatit.
Am pus masina ca paravan pentru vint si ne-am apucat sa facem teste, cat e apa, daca se poate arunca, cit de departe, unde punem rodpodurile si toate cele necesare.
Se face ora 14.00, vintul o lasa mai moale putin, ma hotarasc sa pun racheta pe spodrod si sa fac citeva aruncari de proba. Lansez de 2-3 ori cu ea goala doar ca sa ma obisnuiesc cu un Sert Propulsion proaspat achizitionat (este prima oara cand pun mina pe asemenea "ciomag" si credeti-ma ca am vazut multe bete pina acum, este extrem de puternic si decid sa facem prima aruncare "plina".
Incarc racheta, ma asez pe pozitie si ... zvirrrrrrrrrrr ... o infig la 70 de metri. DEFINITIV. Cu tot cu inaintas si 10 metri de fir !!! Nici vorba sa mai vad ceva la suprafata, dat fiind faptul ca apa nu depaseste 1.30 metri si avem cca 20 cm de namol pe fund, iar daca iese, o va face mult in dreapta, avind in vedere vantul si valurile existente. Hmmm ... poate duminica auzim ceva de ea.
Cu injuraturile de rigoare recunosc ca este mult prea tare pentru mine si pun alta racheta de data asta pe ceva mai obisnuit, mai moale, mai liber la forta, Sert Freedom. Incep sa nadesc incet, incet printre pale de vint, si pare ca totul merge acceptabil, deja se facuse ora 4 si noi nu eram cu lansetele in apa.
Dupa 30 de minute de "dislocat" umarul drept si multe "mistouri" din decor pe tema ca toata nada va fi "spalata" de vint si valuri, decidem ca este de ajuns si ne apucam de montat lansete, rodpod, monturi si nu in ultimul rind bivuac (nu stiu daca asa se cheama dar imi place sa "alterez" termenii englezesti la nebunie - n.a. bivvy ).
Ne salutam si ne imprietenim cu vecinii de stand din dreapta, 2 tipi din Timisoara care confirma bunul renume al acestui oras (am sa mai povestesc despre ei ceva mai incolo), bagam ceva hrana in noi si ne punem pe pescuit. De marker nu are rost sa spun nimic pentru ca nu e cazul. Nu pe o asemenea vreme si oricum ne este de ajuns ochiul si mina ca sa stim locul unde am nadit .
Desi este voie cu 2 ace, dam cu unul ca sa pastram etica si sansele egale fata de peste. Montura culisanta si plumb de 100g ca sa il proptim bine departe de mal. Porumb moale, dip-uit cu usturoi, fructe, si alte "nemernicii" care miros extrem de bine ... Lansam, mai deschidem o bere si ne punem pe povestit si asteptat.
Spre surpriza noastra desi am fost avertizati ca balta contine mult peste mic ( bazinul 4 fiind bazin de crestere; marimea medie 1-3kg, dar cu mult puiet intre 100-700g ), avem primele semne de la senzori ..."suntem testati".
Ora 20-21 - vin primele stiri din standurile vecine, se pare ca s-a prins un ciortan la 1.5 kg prin zona 20-30. Bucurie mare ca pe o astfel de vreme totusi "da ceva". Testele la care sintem supusi continua, vine noaptea si noi totusi tot nu am avut nici o trasatura serioasa, numai "bipuri".
Vintul se mai domoleste, continuam cu berea si decidem sa renuntam la strategia "prindem tot" si sa trecem la o oarecare selectie. Porumb tare fara aroma speciala, balta fiind una relativ salbatica si neobisnuita cu astfel de incercari. Zis si facut !
Este sambata deja si noi nu am prins nimic. Lasam 3 bete pe porumb si unul cu popup scopex. Poate vine unul cu tendiinte sinucigase.
Partenerul doarme pe el asa ca il trimit in masina pentru 3-4 ore. Este darmat si am nevoie de el "in vana" pe urmatoarele 12 ore. Eu deja tind catre recordul personal - am aproape 48h uptime si abia ma mai tin.
Ma ascund in bivuac, ma bag in sac si ma las cuprins de sunetul furtunii care se starneste din nou ... ma uit in jur si imi fixez bine in minte ordinea in care am lasat tot ca in cazul in care imi trage sa nu stau nauc sa caut una alta ... Simt ca ma loveste toropela, ma uit la ceas si vad ca e 2:45. Ce repede trece timpul ! A trecut deja un sfert de concurs ... imi zic ... si ma duc in lumea viselor sa-l prind pe "baburiba" (crapul cel mare, neprins inca - in vocabularul nostru).
BEEEP, BIP-BIP, BEEEEEP BIP, BIP, BIP, BIP (cunoasteti sunetul), sar din pat si fug catre rodpod, o privire rapida, inca 3-4 sunete care sa ma trezeasca si-mi dau seama in sfirsit care e lanseta cu "problema". Intep violent, si simt ca il am ... "l-am luat" ... ma uit la ceas ... 3:02 ... hahah ... am dormit 15 minute si deja eram cu doi "monstri" pe mal ... in visul meu. Recuperez incet, nu e mare, dar punctabil in mod cert ... Ma uit in dreapta-stinga sa vad daca am ceva martori care sa ma "ovationeze", "boscorodeasca" ... dupa caz, si il aduc la mal. Se duce nervos catre dreapta si lucrul asta ma enerveaza rau ... in dreapta am apa mica rau si ceva ierburi, apa a crescut si a mai surpat din mal .
Il tin din scurt, nu mai are nici o sansa ... si ma aplec sa pun mana pe minciog. Stupoare. Lumina de cap imi cade pe picioare ... sunt in sosete ... si sunt ude fleasca ! Incep sa rad de unul singur; de bucurie, de frig ... nu mai stiu. Il scot pe mal si pun lumina pe el. 1-1.400 cel mult. Se puncteaza si asta e bine. Nu vreau sa castig, vreau doar sa nu ma fac de ras. Il pun in sac si ma bag in apa sa il fixez. E bine inca, ma gindesc, nu au prins multi pina acum, prea este liniste e balta. Ulterior aveam sa aflu ca doar 2 insi erau treji la ora aia, si eu eram unul dintre ei.
Refac montura si lansez aproximativ in acelasi loc. Scopexul e tot acolo, nemiscat decat de vant. Scot sosetele si le pun la uscat. Ma bag la loc in sac, desfac inca o bere si mintea incepe sa-mi lucreze febril. "Crap de 1kg la 5 boabe de porumb tare ... pai daca asta e selectia mea ... e grav, chiar foarte grav !". Mancat de astfel de ginduri, privirea imi cade pe lansetele partenerului; sint ceva mai in mal aruncate si totusi nimic.
Ora 4 imi aduce o trasatura violenta la Scopex. Minunea s-a produs ! Swinger-ul sare de parca ar fi intr-o filmare "educativa" de la Fox. Sare si-mi plesneste ! Plesneste, exact acesta este cuvintul. Mi-a plesnit tubul de plastic ! Alerg, intep, il iau ... vine spre mal cu viteza, si nu din cauza mea ! "E ten, sigur. Si e mare dupa cum a tras !"
Sunt in picioarele goale si asta imi permite sa ma bag 30 cm in apa, poate il vad cand se apropie. Ajunge la 40-50m si simt cum firul se intareste. Incerc sa salt putin lanseta sa-l ridic din namol. Stiu ca la 40m am un prag si nu vreau sa-mi confirm lucrul asta cu un peste in cirlig. Ridic, ma dau in spate, incerc sa ajung pe o bucata de mal mai inalt ca sa il pot controla. Am vazut ca am o creanga in spate si nu vreau sa ma impiedic, dar exact asta se intimpla.
Ma dezechilibrez putin si fara sa vreau mai smucesc un pic din lanseta. Exact cat era nevoie ca sa il deranjez pe "domnul peste" din rutina in care il bagasem. Se baga in malul din prag si adio, simt firul liber. L-am scapat ! Aproape ca-mi vine sa pling de ciuda, dar e numai vina mea. Ma consolez cu ideea ca astea sunt greseli in care inveti si pregatesc montura din nou.
Schimb tunul de la swinger si arunc, probabil exact peste una dintre lansete. Aproape ca nu-mi mai pasa, resimt din plin depresia pierderii unui peste notabil asa ca ma bag in pat. Sunt ud pana la piele, nervos si zdrobit de oboseala.
Adorm ! "E important sa si dormi" imi suna in minte !
5:30 si aud zgomot pe la bete. Ma ridic in capul oaselor si vad ca cea care tocmai adusese un peste pe mal incearca sa-mi atraga atentia. Deja nu ma mai grabesc. Imi pun cizmele, ies agale din bivuac si ma indrept catre ea. Din stinga mea, de undeva departe se aude ceva zgomot de fond. Vecinul de peste un stand sau 2 vocifera pe tema ca imi trage de 15 minute. Il boscorodesc si eu spunindu-i ca important este sa scoti pestele pe mal nu cit il lasi sa traga.
Intep, il aduc catre mal si-mi zic in gind: "e mare". Vine foarte greu si asta nu face decit sa-mi confirme ipoteza initiala. Firul are o pozitie ciudata iar asta ma intriga si mai mult. "Ce dumnezeu se intimpla ?" Emotia pune stapinire pe mine. "Acum voi avea nevoie de ajutor" ... asa ca fug catre masina.
2 picioare in roti ... nimic, pumni in geam ... nimic. Nu mai pot ... trebuie sa il trezesc ! Deschid usa si strig:? CEZAREEEEEEE ?. Puneeeee miiiiiiina pe minciiiiiiiiiiiiiiiiiog !!!!? Iar Cezar al meu se ridica in capul oaselor, ma priveste ca pe zmeu si spune: Aaaaaaaah !!!!? Pune ma mana pe minciog, e mare rau, si nu pot sa-l scot singur. MINCIOGU !!!! Moment in care se trezeste cu adevarat si sare din masina ! Clipe de haos, alearga prin iarba in izmene si ciorapi, injurind de mama focului, nu am inteles pe cine, dar violent rau!
Il aduc spre mal unde Cezarica il astepta cu ochii mijiti de somn si tremurind de frig. Imi incurca inca o lanseta si in continuare pare extrem de greu de adus. O scoatem pe mal si ulterior vad ce se intimplase: a stat mult agatat alergind prin apa si firul intrase pe sub sacul in care era celalalt crap capturat. Aviz amatorilor: nu puneti sacul cu capturi intre lansete, eu abia acum am invatat lucrul acesta.
Il scoatem pe mal, e tot mic, are 2 kg. In sac cu el, in masina cu Cezar. E mort de frig, speriat de violenta cu care l-am sculat din som, ud pe haine.
Suntem in top, imi zic in timp ce partenerul se imbraca ! Si asta e bine, cel putin pe vremea asta !
A venit lumina ! E ziua si bem un nes discutind ce s-a intimplat in noaptea care tocmai a trecut. Cezar este impresionat de repeziciunea cu care se succed lucrurile. Este primul lui concurs, si arata ca ii place sa se implice cit mai mult. Pe scurt, PROMITE !
Ora 8. Nadesc din nou intensiv. Vecinii din dreapta se ingrijoreaza de cantitate. Le spun ca nu-i nociva si sa stea linistiti. Ne imprietenim din ce in ce mai bine. Vin pe la noi prin stand (am uitat sa zic ca la Cupa Olteniei regulamentul e mult mai pemisiv), mai facem schimb de experienta. Sunt OK si asta e bine.
Il sun pe Liviu. Mare pescar, mare caracter. Oltean get beget si mandru de asta. Imi zice ca a luat si el unu pe noapte si pare putin demoralizat. Il rog sa-mi trimita un arbitru daca vede prin jur. Intreb daca s-a mai prins ceva prin jur si mi se raspunde ca NU.
Cantarim pestele intr-un sfirsit si il eliberam. Banuieli confirmate: 1.5kg si 1.9kg. 3.4kg in total si arbitrul ne transmite ca sintem pe locul 1. Trist dar adevarat. Vecinii din dreapta prind si ei dar numai 2 sint punctabili. 2.2 sau 2.6 in total.
Zi linistita, vreme in schimbare dar cu toane inca. Se va face cald duminica. Stim de la prietenii binevoitori care au ramas acasa. Socializam cu vecinii dar si cu invidiosii care aud zvonurile si trec sa vada ! Toata lumea se intreaba ce se intimpla si de ce nu vine pestele. Nimeni nu poate sa raspunda, nici macar cei ce au vazut balta si in afara concursului si chiar au prins.
Ma vad si cu Marian Chilafu, organizatorul. Ne salutam si povestim ce a mai facut fiecare. Ce partida de pescuit, cati pesti, ce sa spun, lumea pescuitului este minunata. Daca nu din cauza pestelui atunci macar din cauza acestor oameni minunati care sunt pescarii. Ma rog, exista si exceptii dar pot fi ignorate cu usurinta.
Trec baietii cu care e imprietenisem in aprilie pe la noi si le arat Sert-ul, spodrodul cumparat. Ne dam cu parerea, mai facem 2-3 aruncari de test si toti ajung la concluzia ca merita banii daca intr-adevar vrei sa investesti.
Se face seara, capturile se inmultesc si noi cadem incet, incet din top. Aflu de la arbitri ca standul meu se numeste "zona la butoi" datorita unui oarecare butoi scapat in apa la cca 300 m de mal. "Numai daca as putea ajunge pina acolo" ii spun lui Cezar. E o groapa incepind de pe la 120m si apa se adinceste.
Lumea incepe sa se simta bine, stare de altfel aproape generala pe toata balta pina la sfirsit, si asta se vede si se aude. Deja in calcule au ramas mai putini. Au inceput sa si plece in transmite Cezar. Deh, ce sa-i faci, unii chiar nu au habar ce e fair play-ul, au venit sa cistige premiul cel mare. Chiar vecinul din stinga ne-a blagoslovit cu un "Bafta mai departe mai baieti" la plecare, raspunsul venindu-i instantaneu de la Cezar: "aveti grija sa nu ramineti impotmoliti". Eu unul, nu cred in prostii cu bafta si succes dar se pare ca Cezar a avut gura aurita, omul chiar a ramas in namol. Imi pare rau stimate domn !
Cateva trasaturi normale, intep dar ii scap pe drum in pragul de la 40m. Frustrarea creste din nou. Deja scorul este 5-2 pentru peste. 5 trasaturi si doar 2 pesti capturati. Procentaj extrem de prost pentru noi. Se lasa seara, vremea merge spre bine si eu atipesc in bivuac.
8:30 ma scol si-l vad pe Cezar topaind in jur. A luat inca unul pe la 3kg. Nedorind sa ma trezeasca a cerut ajutor in dreapta la Fane. Unul din cei doi baieti minunati din Timisoara.
Simt ca imi creste moralul si ma apuc sa fac revizia de seara ! Momeala noua, inca ceva nada si multa speranta. Inca mai avem sanse sa intram in top ! Salvam onoarea ! Totul este pregatit, il asteptam, numai sa vina. Trec si paznicii pe la noi, mai iau "una mica" cadou, mai vorbim de una de alta. Ultima captura are 2.8kg dupa cintarire.
Mai bem o bere, mai mancam ceva si ne pregatim de innoptat. Cezar fuge pana la vecini ("nea Paul" regele gratarelor) la o friptura iar eu ramin in stand cu arbitrii ... "Nea Paul" asa cum il alintam noi (de fapt pur si simplu Paul), este cel care ne-a sustinut moral si singurul care din punctul meu de vedere a avut curajul sa spuna ca a venit la concurs pentru atmosfera. Si a dovedit-o din plin. A avut grija de toata lumea, a glumit, a pescuit numai de placere.
Ce sa spun, multe povesti triste despre Oltenia, multe povesti frumoase despre viata si despre peste. Oltenia este un loc sarac, plin de oameni adevarati. Asta e singura concluzie pe care o pot trage acum la rece.
Vesti bune din sectorul prietenilor din Bucuresti, au luat si ei unul de 2.2kg. STUFFSTOCK FRATE ii spun lui Cezar, macar sa prinda toata lumea cite un peste ! Sa nu mai auzim voci care dau vina pe patron, pe organizator spunind ca asta nu-i buna, aia nu-i buna, etc. Intotdeauna e unul care are gura mare si strica tot.
Deja suntem "deconectati" de la tensiune si din punctul meu de vedere e o "iesire" reusita. Gata. Ora de culcare. Eu de paza pe pat in bivuac si Cezar in masina.
Adorm din nou si pestele ma penalizeaza inca o data ! BIP BIP BEEEEEP. Ridic "fesul" din sac si vad ca inca o data mi se incearca nervii, trasatura serioasa. Dau sa fug din adapost si pun stangul in fata. Apas ca sa pot tisni tare catre lanseta. Si, dintr-o data ... PRRRRRRRRRRR ... glezna facuta zob la baschet acum multi ani ma tradeaza inca o data. Ma rostogolesc disperat de durere si cu dreapta agat batul. Intep cu o singura mina si-l strig pe Cezar sa vina sa scoata pestele daca e. Degeaba, peste pierdut, o entorsa de toata frumusetea si eu urlind de durere la 3 noaptea. Aici ma dau batut. Balta cu tot ansamblul si frumusetea ei, m-a batut inca o data.
Ma culc plin de ciuda si ii recomand si lui Cezar sa faca acelasi lucru. Am de gand sa profit macar la capitolul odihna. Rolurile din echipa se pot inversa cu greu si intr-un picior nu pot continua.
Dimineata ma prinde cu un zimbet pe buze si cu un suflet plin de resemnare. A fost un somn bun, binemeritat. Sunt mosmondit de toata lumea cu regrete si ingrijorare. Ipostaza este buna, dar as fi preferat sa pot continua altfel. Din vorba in vorba, Fane ne arata un album cu un lac mititel din Timis sau Arad si ma minunez la ce capturi a putut sa aiba pe balta cu pricina. 10kg, 17 kg, 18 kg - nemaipomenit ! Vad ce poate face un om pasionat cu adevarat de pescuit, atunci cind stie ce sa faca. Omul cu pricina si-a construit singur 3 sau 4 rodpod-uri care bat bine majoritatea porcariilor vindute ca bune prin magazine in ziua de azi. Chiar i-am recomandat sa le patenteze.
Concursul e pe sfarsite, 2 echipe fiind la bataie. In jur de 10kg fiecare. Locul intai se va decide acolo.
La 11.35 decid sa fac o inca o incercare. Boilie de fructe, "handmade" in dip tutti frutti. Poate-poate ! Nici nu trec 5 minute si senzorii incep dansul. BIP, BIP, mai in gluma mai in serios, cu un crap de 5kg eram pe primul loc. Deja se faceau pariuri, daca vine sau nu, daca e mic sau mare.
12.00 - Sfirsit Dunareni. Toata lumea pleaca spre ferma piscicola pentru premiere. Ne stringem sculele, aruncam totul la gramada in masina si dam sa plecam, stupoare, colegul din Bucuresti a ramas fara curent la masina. Dam o fuga sa vedem ce s-a intimplat, intre timp este ajutat de un vecin si reuseste pornirea. Apoi ca un facut, i se blocheaza vecinului un sabot pe spate. Stam sa vedem ce se intimpla, daca ii putem ajuta cu ceva si totul se rezolva intr-un sfarsit.
Pana sa iesim de pe balta, din nou offroad si ceremonia de premiere se incheie fara noi. Concurentii pleaca pe la casele noastre. Un oltean binevoitor ne asteapta la sosea sa ne dea un tricou cu numele cupe si cite un ac de prins Baburiba.
Cred ca am iesit in primii 10. Dar e foarte putin important. Important este ca ne-am facut prieteni multi, care merita sa fie numiti asa, ca am cunoscut si alta fata a monedei si ca am invatat extrem de multe despre un pescuit pe care sustineam ca il stapinesc in mare.
Felicitari cistigatorului oricare ar fi el. Felicitari Robert si Marian. Am sa inchei ca in Timisoara: "O fost fain !!!! "
3 zile in 30 de cuvinte : emotionant, obositor, ploios, rapid, frumos, prietenos, incintator, offroad, namolos, umed, vintos, dezamagitor, emotionant, darimator, fabulos, bahic, disperant, luptator, linistit, pacifist, somnoros, invatator, oltenia, viata, dureros, dezamagitor, odihnitor, omenos, inteligent, ascuns.
Make
